S-a intrat în linie dreaptă, în sensul divorțului definitiv dintre PSD și PNL, liberalii mergând la pachet cu USR. În acest moment, piatra de moară a alianței care s-a rupt nu mai este doar Ilie Bolojan. Debarcarea acestuia de la Palatul Victoria nu pune capăt crizei politice. Este nevoie de ceva mai mult. Și anume de debarcarea sa și de la conducerea PNL.
Zarurile au fost aruncate. Prima scenă din piesa marelui divorț politic al anului se joacă astăzi în Parlamentul României, sub forma lecturării în plen a primei moțiuni de cenzură care se anunță a avea succes din acest ciclu politic. Urmează pasul doi, prin care semnatarii acestei inițiative votează și bat în cuie divorțul națiunii române de guvernarea Ilie Bolojan. Până aici, lucrurile sunt simple. Ele se complică atunci când încep calculele pentru pasul următor.
George Simion declară în mod insistent că AUR nu are în vedere, după succesul moțiunii de cenzură, o alianță politică cu PSD în vederea preluării guvernării. Deși o asemenea alianță ar fi de natură să garanteze faptul că Nicușor Dan ar rămâne cu ochii în soare, după ce, încălcându-și prerogativele constituționale, a împărțit lumea politică în două jumătăți: o Românie, vezi Doamne, pro-occidentală, pro-europeană, și o Românie patronată de AUR, extremistă și antioccidentală, și după ce a afirmat, cu subiect și predicat, că în niciun caz nu va propune un candidat de premier din partea ipoteticii alianțe AUR-PSD. Aceleași jurăminte politice au fost lansate și de Sorin Grindeanu. Pe de altă parte, USR a jurat în public că nu va mai face nicio alianță politică cu PSD, iar același lucru a fost afirmat și de PNL.
S-a creat o situație aparent fără ieșire. Cum ar mai putea fi întrunită, în aceste condiții, o majoritate? Cum ar mai putea fi nominalizat un candidat de premier care să întrunească suficiente voturi în Parlament? Sărind peste mai multe raționamente care pot fi făcute, ajungem la concluzia că ceea ce AUR își dorește se va împlini. Adică vom avea alegeri parlamentare anticipate. Acestea ar putea fi organizate chiar în acest an, cu speranța că, la capătul lor, România se va alege cu o majoritate politică ce ar putea prelua executivul.
Dar, până acolo, să analizăm, rând pe rând, cât se poate de succint, scenariile politice și să vedem la ce concluzie logică ajungem. Ar fi simplu dacă cele două partide inițiatoare ale moțiunii de cenzură ar decide să meargă mai departe, să se alieze în vederea formării în comun a unui nou guvern. În această situație, imediat după succesul moțiunii de cenzură, AUR și PSD se vor putea prezenta în echipă la Palatul Cotroceni, unde urmează să propună un premier pe care, conform Constituției, președintele numit, Nicușor Dan, nu îl poate refuza, întrucât cele două partide au demonstrat că dețin majoritatea necesară în Parlament. Dăm la o parte acest scenariu, dar cu precizarea că întregul comportament al lui Nicușor Dan, în raport cu această criză politică, îl poate aduce în situația în care, cu argumente constituționale, să fie suspendat din funcție și apoi demis, în vederea organizării alegerilor prezidențiale anticipate.
Dacă toate partidele politice rămân consecvente cu declarațiile pe care le-au făcut în ultimele zile, nu va exista vreo soluție miraculoasă de evitare a declanșării alegerilor anticipate. Pentru că, în condițiile date, dacă nu cumva liderii „partidelor pro-occidentale” sunt neserioși, nu există nicio opțiune pentru desemnarea unui candidat de premier care să treacă cu bine prin votul parlamentar, la pachet cu un program de guvernare realizat de partidele care îl susțin.
S-a ajuns în situația stranie în care, în timp ce unii își fac bagajele pentru a pleca de la Palatul Victoria, după ce vor tergiversa cât mai mult acest moment spre paguba României, alții sunt incapabili să se urnească pentru a ocupa spațiul rămas liber. Aceasta este definiția crizei politice perfecte.
Fii primul care comentează