Războiul declanșat de alianța SUA–Israel are o desfășurare neașteptată, iar oprirea lui fără un acord al Teheranului, rezultat în urma utilizării căii diplomatice, pare a fi imposibilă. Sângerosul conflict a avut o desfășurare care, în mod categoric, nu a putut fi anticipată de cele două state care l-au declanșat. Cu o precizie fără precedent, întreaga situație din regiune, o regiune din ce în ce mai mare, s-a complicat. Iar Strâmtoarea Ormuz a devenit cel mai important perimetru maritim din lume.
Donald Trump are oscilații periculoase în ceea ce privește anticiparea momentului în care acest război se va încheia și întreaga lume va răsufla ușurată. Conform ultimei sale afirmații, totul se va termina repede. Deși niciunul dintre obiectivele principale ale acestui război nu a fost atins. Singura acțiune dusă la bun sfârșit, care însă nu a constituit un obiectiv strategic, a fost lichidarea liderului suprem Khamenei, împreună cu mai mulți membri ai conducerii de la Teheran. Rol pe care acum l-au preluat succesorii acestora.
Ayatollahul Khamenei, fostul lider suprem al Iranului, ucis la 28 februarie, pentru care a fost organizat un doliu național de 40 de zile, urmează să fie înmormântat la o dată încă necunoscută, fie în mausoleul lui Ruhollah Khomeini, primul lider spiritual după expulzarea șahinșahului, sau la Qom, centrul teologic șiit, considerat a fi unul dintre cele mai sfinte locuri. Este de presupus că, până la consumarea acestui eveniment, la care se așteaptă să participe o imensă masă de oameni, care vor protesta împotriva Statelor Unite, Israelului și tuturor entităților statale ori non-statale care aprobă acest război, este greu de conceput că va exista un acord de pace.
Între timp, prin Strâmtoarea Ormuz, care a devenit cel mai important punct nevralgic de pe glob, deși oficial nu există o interdicție, traficul comercial cu produse petroliere și cu alte mărfuri a fost practic cu desăvârșire sistat. Consecințele sunt uriașe la nivel global. În acest punct devenit punctul crucial al confruntării sunt concentrate forțe navale aparținând Statelor Unite. Mai puțin portavioanele aduse în zonă la ordinul lui Donald Trump, o asemenea operație fiind considerată la Washington prea periculoasă. La 11 martie, cel puțin trei nave au fost lovite și multe altele au fost întoarse din drum. Un cargo sub pavilion thailandez a fost grav avariat și incendiat și, în total, de la începutul conflictului, peste 15 nave maritime au fost scufundate. Statele Unite susțin că au scufundat 16 nave iraniene folosite pentru plasarea minelor. Totuși, plasarea minelor continuă, astfel încât strâmtoarea a devenit nefuncțională, iar criza petrolului se acutizează în întreaga lume. Experții estimează că, dacă Strâmtoarea Ormuz continuă să rămână închisă, în două-trei luni prețul barilului de petrol ar putea să urce până la 4–5 sute de dolari. Și acest lucru va declanșa cea mai mare criză economică din istoria lumii.
Puterea succesoare de la Teheran a identificat două scenarii pentru a se opune cu succes ofensivei declanșate de alianța Statele Unite – Israel, în condițiile în care încă din primele ore ale conflictului a pierdut cu desăvârșire controlul asupra spațiului său aerian. Prima este blocarea în continuare a Strâmtorii Ormuz și declanșarea astfel a unei crize globale, iar cea de-a doua constă în atacarea facilităților portuare și a depozitelor de carburanți din întreaga peninsulă arabică.
Donald Trump, indiferent de declarațiile pe care le face, a înțeles că obiectivele Washington-ului și Tel Aviv-ului nu mai pot fi îndeplinite pe calea războiului și că singura soluție o reprezintă calea diplomatică, dar, în acest scop, ar trebui ca războiul să se oprească, iar Iranul să fie determinat să nu se mai apere, generând prin acțiunile sale o criză globală. Este însă greu de presupus că acest lucru va fi posibil până la înmormântarea, la o dată încă nedeterminată, a Ayatollahului Khamenei. De altfel, acest eveniment va marca un moment de apogeu al solidarității populației iraniene cu regimul de la Teheran și al exprimării dezacordului profund cu toate intențiile vizate de tandemul americano-israelian. Care se află într-un grav impas.
O ofensivă la sol, care teoretic ar putea conduce la lichidarea pe o cale nediplomatică a siturilor nucleare și de producere a armelor balistice amplasate în locații bine protejate ale Iranului și la decapitarea conducerii acestui stat, este imposibilă. Desanturi strict localizate ale unor comando-uri americano-israeliene, care ar fi în măsură să lichideze siturile nucleare și noua conducere a statului, sunt, conform tuturor calculelor, sortite eșecului și, prin urmare, improbabile.
În acest moment, așadar, Teheranul, deținând o serie întreagă de pârghii prin care își exercită presiunea asupra întregii lumi, nu este dispus să cedeze, astfel încât, dacă Donald Trump oprește ofensiva anti-iraniană, acest gest ar putea fi interpretat în întreaga lume și inclusiv în Statele Unite drept o înfrângere. Adică cel mai mare eșec al celui de-al doilea mandat al său.
Beneficiarii acestei uriașe crize sunt, fără doar și poate, China și Federația Rusă. Din motive asupra cărora voi putea insista în analizele ulterioare.
Fii primul care comentează