Momente și evenimente comentate de mine. La un an de la apariția Evenimentului zilei, marți, 22 iunie 1993, am semnat în ziar bilanțul intitulat La un an de zile. Descopăr acum, la recitire, după 33 de ani, că vedeam o crimă împotriva presei publicarea unei știri false cu bună știință.
Evenimentul zilei împlinește azi un an de la apariția primului său număr. Cititorii vor fi miraţi, poate, că la această aniversare ziarul n-are o ţinută sărbătorească. Un astfel de moment e, în mod obişnuit, un prilej al laudei de sine. Ce tiraj mare avem, de ce largă audienţă ne bucurăm în rîndul publicului, de ce facem şi ce dregem! Deşi unele motive ar fi să ne mîndrim măcar acum, la aniversare (e suficient să amintim că tirajul celor trei ediții e de peste 600.000 de exemplare) nu o facem însă. De-a lungul unui an, din 22 iunie 1992, ne-am remarcat prin tonul critic, necruţător chiar, faţă de toţi ceilalţi. Faţă de oamenii politici. Faţă de ceilalți confraţi. Faţă de putere, dar şi față de opoziție. Nu vom proceda altfel cu noi înşine. Vom face, aşadar, la un an de la aniversare, nu un bilanţ al lucrurilor care ne îmbată sufletul, ci unul al lucrurilor care ne amărăsc. Unele depind de noi. Altele depind de alții.
Ne întristează, de exemplu, faptul că nu întotdeauna am publicat ştiri suficient verificate. Ca redactor-şef al acestui cotidian, afirm din nou, cu aceeași tărie şi aceeaşi sinceritate, ceea ce am declarat de atîtea ori pînă acum. Nici una dintre ştirile greșite apărute în paginile ziarului nostru n-a fost urmarea unei deliberări. A fost vorba, de fiecare dată, de o insuficientă verificare, de o stîngăcie profesională sau chiar de o intoxicare. N-a fost vorba însă niciodată de un fals cu bună ştiinţă. Continui să susţin că pericolul mortal care pîndeşte presa noastră la ora actuală îl reprezintă falsul cu bună ştiință. Minciuna tipărită în mii de exemplare în cunoștință de cauză. O ştire insuficient verificată se mai poate corecta. Se poate reveni asupra ei. Se iau măsuri ca astfel de greşeli să nu se mai repete. O știre falsă publicată cu bună știință nu e însă o simplă greşeală. E o crimă față de necesara credibilitate a presei.
Chiar ieri, cineva din conducerea Trustului nostru a avut o convorbire telefonică cu redactorul-şef al unui ziar care publicase o ştire mincinoasă despre mine. Atît eu, cît şi cel care a telefonat credeam că e vorba de o ştire insuficient verificată. De faptul că autorul greşise. L-am sunat pe redactorul-şef convinşi că acesta va sări în sus auzind că știrea era falsă, că ziarul pe care îl conduce publicase un lucru care nu era adevărat. Cel puţin așa procedez eu (şi martori îmi sînt toţi cei care m-au contactat pentru a dezminţi un lucru apărut la noi), ori de cîte ori aflu că ziarul nostru a scris un neadevăr. Spre stupoarea mea, respectivul redactor-şef a declarat, nici mai mult, nici mai puţin, decît că știa de falsitatea ştirii. Mai mult, el a susţinut că publicase dinadins o minciună. Asta e presa românească de azi! Presa lipsei de scrupule.
Un alt motiv de amărăciune e faptul că în paginile ziarului nostru au putut să apară – e drept, destul de rar – atacuri la persoană. Chiar ieri am citit în Sportul românesc un articol în care autorul, jurnalistul D.D. Rujan, se plîngea că în Evenimentul zilei a fost tipărit un atac suburban la adresa domniei-sale. D.D. Rujan se întreabă, pe drept cuvînt, cum se împacă acest atac cu numeroasele mele pledoarii pentru eliminarea din presă a insultei şi calomniei. Îl asigur pe jurnalistul de la Sportul românesc că respectivul articol a apărut fără ştirea mea. Că am luat măsuri ca astfel de atacuri să nu mai apară în Evenimentul zilei. Chiar dacă subiectul lor ar fi un jurnalist care m-a insultat și ne-a insultat. Nu cred că la înjurături trebuie să răspundem cu înjurături, la calomnie cu calomnie. Și dacă D.D. Rujan a fost jignit de acest atac, sînt gata, în calitate de redactor-şef, de om care răspund de tot ce se publică în ziar, să-mi cer scuze.
Sînt însă, aşa cum arătam mai sus, şi motive de amărăciune care nu depind de noi. Cel mai crunt dintre toate e faptul că n-am reuşit să rezolvăm toate problemele şi necazurile de care ni s-au plîns cititorii. Primim zilnic, prin scrisori şi telefoane, sute de plîngeri şi reclamații. Pe parcursul unui an, ne-am străduit, pe cît ne-a fost în puteri, să le rezolvăm. În unele cazuri am reuşit, în altele, nu. Din nefericire, oricîte eforturi am depune, nu putem birui toate necazurile pe care cititorii ni le înfățişează zi de zi. Multe dintre ele îşi au cauza în lucruri care ne depăşesc. Ca şi în cazul altor ziare, ca şi în cazul presei în general, lupta noastră a reuşit să schimbe puține lucruri din cele care provoacă necazurile zilnice ale oamenilor simpli. I-am ascultat cu atenţie pe toți cei care au telefonat sau au venit la redacţie. Am citit toate scrisorile. Am răspuns tuturor apelurilor disperate. Am intervenit pentru a îndrepta lucrurile, acolo unde s-a putut. Unor cititori le-am rezolvat necazurile. Altora, nu. Acestora din urmă le cerem iertare acum, la ceas aniversar.
Fii primul care comentează