Aseară, la Casa Albă, s-a mai jucat încă o scenetă din multele pe care și le pune la cale Donald Trump. De data aceasta, partenerul lui a fost Marco Rubio, secretarul de stat, care, într-un mod misterios și intempestiv, i-a dat un bilet pe care Trump l-a citit atent. Pe acel bilet erau date asigurări că se va încheia un armistițiu clar între Israel și Hamas, referitor la Gaza, și, în plină conferință de presă, liderul de la Casa Albă a anunțat, în mod triumfalist, că de urgență se va deplasa în zonă pentru ca să fie de față, deoarece planul Trump se va aplica. Desigur, el se va aplica doar cu partea predării ostaticilor israelieni din Gaza și, după aceea, următorii 19 pași din planul în 20 de puncte, se va mai vedea ce se va întâmpla cu ei. În esență, planul acesta al lui Trump, prezentat acum o săptămână și ceva, 10 zile parcă, propunea încetarea imediată a operațiunilor militare, cu condiția ca Hamas să-i elibereze ostaticii israelieni rămași în viață, dar și rămășițele celor peste 20 de persoane considerate decedate, în termen de 72 de ore de la semnarea armistițiului, după care Israelul ar elibera și el câteva sute de deținuți, ar veni și ajutorul umanitar în Fâșia Gaza să nu mai moară oamenii de foame, Hamasul să fie dezarmat, să nu mai fie implicat în guvernarea Fâșiei Gaza și nu se consemnează, dar se sugerează că ar fi posibil un eventual stat palestinian, totul desfășurându-se sub formă unui consiliu de pace, care să supravegheze aplicarea, care să fie coordonat de însuși Donald Trump, președintele Americii. Ei bine, singura veste bună în urma anunțului triumfalist de aseară de la Washington (de dimineață la noi, în România) este că, cel puțin pentru moment, palestinienii civili nu vor mai fi uciși, iar celorlalți supraviețuitori se pare că li se va asigura, începând din această după-amiază, și hrana ca să nu mai moară de foame, așa cum se întâmplă, din păcate, mai ales în ultimul an.
Ce nu prevede marele plan al lui Donald Trump? Nu prevede despăgubiri pentru acest război de durată, cu crime, pentru acest carnagiu. Nu sunt prevăzute despăgubiri din partea Israelului către populația palestiniană. Nu sunt prevăzute elemente concrete pentru reconstrucția zonei. Este lăsat totul la voia întâmplării, zona fiind distrusă. Era destul de distrusă și înainte, dar acum este distrusă aproape de tot. Și nu se oferă în acest plan garanții nici pentru constituirea unui eventual stat palestinian, și nici pentru o anumită dezvoltare, de acum înainte, din punct de vedere etno-statal, dacă vreți, a acelei regiuni. De asta spun că, deocamdată, această soluție de pace este una anti-palestiniană și asta o să priceapă toată lumea în curând. Dar la nivel politic internațional, se tace. De ce? Pentru că, prieteni, cred că v-ați prins de când ascultați emisiunile noastre, geopolitica este extrem de cinică. Și e limpede că s-a ajuns în acest punct, pentru că această cauză palestiniană, deși foarte bine susținută la nivel public, majoritatea populației din lume susține această cauză, acum, la nivelul puterilor, a rămas, de fapt, fără susținători. S-a văzut: Xi Jinping, liderul Chinei, a tăcut. Vladimir Putin, alaltăieri, a vorbit la telefon cu Bibi Netanyahu și de bună seamă că și-a dat acordul pentru acest plan de pace, care imediat a devenit faptic și așa i s-a dat posibilitatea și lui Donald Trump să îl anunțe. Cu Uniunea Europeană nu e nicio problemă, ei oricum nu contează, liderii Uniunii Europene, pentru că au semnalizat mereu împotriva voinței locuitorilor din statele lor, ei au semnalizat pro-Israel. Cu acest armistițiu ar scăpa încă o dată în cariera lui și Bibi Netanyahu, cel poreclit „Măcelarul din Gaza”, cel ce a folosit, de fapt, carnagiul din Gaza (dacă vă amintiți; dacă nu, vă reamintesc eu), tocmai pentru ca să poată eleva conflictul cu Iranul la un nivel de război și cotropire. Cunoașteți episoadele în care a trebuit să intervină inclusiv Statele Unite pentru ca Iranul să poată să ajungă cu Israelul pasămite la armistițiul extrem de fragil pe care îl avem astăzi.
Încă o concluzie pe care v-o spun: nu mai contează deloc opinia publică mondială, ce să mai vorbim despre cele naționale și, prin această prismă, în încheiere, vă rog să priviți și viitorul geopolitic în regiunea noastră. Solidaritățile promise, inclusiv cea de tip NATO, devin doar vorbe dacă interesele marilor puteri cer altceva și nu trebuie să vă uitați mai departe decât la această Ucraină distrusă, care a jucat rolul de proxy. Dintr-o țară bine organizată și bogată, a ajuns în multe părți ale ei, asta să fie o ruină mult mai mică decât înainte și cu perspectiva de a fi și mai mică, un teren al oricăror posibilități negative și tot așa, apropo de subiectele de astăzi, puteți să priviți și situația României, care se avântă contra Rusiei la război, situație pe care a invocat-o „Moș Teacă”, de la Armată, pe numele lui Gheorghiță Vlad, care este și general. E limpede, dacă vor fi negocieri rapide (și cred că vor fi, conform înțelegerilor Trump-Putin), după aceste negocieri privitoare la regiunea noastră, noi, România, ne vom trezi într-o poziție ireconciliabilă cu vecina Rusia, în timp ce țările occidentale, care au stat la galerie, bineînțeles că își vor relua comerțul profitabil și relațiile reciproc avantajoase cu rușii.
Fii primul care comentează