Ce-ați spune dacă o duduie cu ochelari mari și voce pițigăiată se suie pe o scenă și ar da din mîini și s-ar mișca de la mijloc și ar zice:
-„Dragi extremiști, dacă vreți cu adevărat să vedeți o mostră de patriot, priviți aici, se numește Diana Buzoianu.”
Și dacă ați mai afla că persoana, pe numele ei Diana Anda Buzoianu, școlită la liceul Mihai Viteazu din Slobozia, a terminat Dreptul și a coordonat grupul civic Gara de Nord (în cadrul Platformei România 100), ce ați zice?
Cu și fără sonor, Diana Anda Buzoianu are expresivitatea leliței care iese la poartă, pune mîinile în șolduri și ia suratele la refec pe seama coteriilor din viața lor. Iar la 31 de ani ea este împinsă la un minister și devine un fel de emblemă sonoră și comportamentală a USR-ului. Așa agitată cum este, a și sărit la gîtul mafiei din Romsilva și a început o curățenie încă departe de final, gen cea a lui Cătălin Drulă cu ranga în stațiile de metrou din București.
Diana Buzoianu a izbutit să strecoare vîrful pantofului în deschizătura ușii prin care se văd învîrtelile celor de la Romsilva și să re-pună reflectoarele pe afacerile din sfera pădurilor. Ba a izbutit să provoace o adevărată derută, stare care, pentru moment, încurcă o sumedenie de lucruri în domeniul pădurilor și în industria lemnului. Din păcate, nu este suficient pentru ca Bolojan s-o țină în scaun. Și, cu toate acestea, trebuie să trecem preocuparea ei la un capitol de bine, deși nu este suficient pentru blocat o moțiune simplă, mai ales că se poate termina ca în toate campaniile. Adică prost.
Diana Buzoianu face parte din lotul celor patru miniștri cu zero experiență aduși în guvern ca o consecință a faptului că Nicușor Dan a cîștigat alegerile așa cum le-a cîștigat și a fost făcut președinte. Desemnarea lor este mai degrabă un gest de recompensă politică decît unul de pregătire a unui proiect serios pentru România. La formarea cabinetului, Ilie Bolojan a renunțat la invocatul său drept de a spune „Nu” unor propuneri venite de la partidele Coaliției și s-a trezit în echipă cu patru oameni cu aproape zero competență și cu un mare apetit pentru agitații sonore. S-ar putea ca, nu peste multă vreme, prezența celor patru agitați cu gîndire de agitatori de la USR să atîrne greu și să se deconteze mai mult la primul ministru, nu la cel care i-a împins în guvern, adică la președintele Nicușor Dan.
Moțiunea simplă inițiată de AUR a vizat mai degrabă nepriceperea și apartenența agitatei ministrese decît abordarea serioasă a situației hidrocentralelor blocate de ong-uri din așa-zise rațiuni de mediu. Nici PSD-ul n-a vrut mai mult, încercînd să cîștige într-o tîrguială pentru o hidrocentrală de la Pașcani. Ceea ce este prea puțin, dacă nu cumva doar un interes mai mare împachetat ceva mai bine.
Moțiunea AUR ar fi putut declanșa o dezbatere pe seama consecințelor rezultate din blocajele inițiate de ong-uri legat de dezvoltările energetice și în materie de infrastructură. Din păcate, n-a făcut-o!
România suferă și azi din cauza unor nenumărate campanii ong-iste finanțate din străinătate pentru blocarea unor dezvoltări hidrotehnice, industriale și de infrastructură. Ong-uri bine strunite au blocat nenumărate proiecte. Într-un deceniu de glorie al obstrucțiilor de tot felul, au blocat ce au putut, de la autostrăzi importante pînă la capacități de producere a energiei electrice și construcții civile. Ba, în unele cazuri, în numele unei iluzorii protecții a mediului au nenorocit oameni și au falimentat afaceri.
Am mers pe urmele uneia dintre aceste campanii aberante, încheiată cu nenorocirea de la Rîul Alb (Retezat), cu un ong-ist violent trimis după gratii pentru tentativă de omor și încheiată cu blocarea unei mini-hidrocentrale cu scopul de a salva broscuța cu burta galbenă. Chiar am ajuns la stufărișul cam de doi metri pătrați în care ar fi fost identificată cîndva de cineva această broscuță cu burta galbenă. Din păcate, era plecată sau nu există. Oricum nu i-am dat de urmă. Cînd am revenit, nu departe, la zeci de metri de unde ar fi trebuit să fie lacul de acumulare pentru mini-hidrocentrală pe un teren privat se înălțau falnice zidurile unei mănăstiri sprijinite de autorități.
Încercarea de demolare a ministresei pantomimetice n-a depășit cu nimic tărăboiul politic al zilei și nu s-a apropiat de șirul nenorocirilor și al blocajelor generate de ong-uri strunite din exterior, în baza unor scenarii care mie încă îmi scapă.
Presupun că incendiul din Pantelimon este doar un semn de ghinion pentru investitori și pentru pantomimetica Diana Buzoianu.
Fii primul care comentează