O legătură tăcută, adîncă, dar și în văzul lumii, despre care și politicienii vorbesc mieros și iezuit, dar și exclamă „ce are sula cu prefectura?”. Adică ce are shoppingul nevestei sau al amantei cu firma lui de succes? Are! Este vorba de o șmecherie evitată cu delicatețe și complicitar, care vine din anii ’90, de la primele apartamente cumpărate „pe firmă” pentru a sări peste impozitul pe profit abia introdus.
Învîrteala s-a întins rapid și mulți dintre „patroni” au ajuns în guvern, în Finanțe și în politică și au devenit extrem de îngăduitori cu fenomenul. Tehnica a fost folosită nu pentru dezvoltare, nici pentru sediu și pentru birouri, nici măcar pentru protocol, ci pentru a evita impozitele și alte costuri și pentru a mai face niște bani din închirieri.
Campionul național al grimaselor și al strîmbăturilor, nimeni altul decît spilcuitul de Sorin Grindeanu, cel pe care se văd uneori și două-trei salarii pe o ținută (plus pantofi, ceas, cravată, mașină de la partid) s-a apucat mai zilele trecute să facă pe socialistul revoltat.
O mare parte din cumpărăturile personale de la mall Băneasa Shopping City se fac pe firmă. Corect! S-a scăpat! Este adevărat. Ultraspilcuitul de Grindeanu, cel care zbura cu avionul privat comandat de Nordis și care a mai călătorit pe lîngă partid pentru că era de la partid, s-a referit numai la costume, cămăși, parfumuri, probabil și la chiloți Victoria’s Secret și la pantofi cu toc de 10 centimetri etc. Dar n-a suflat o vorbă despre mașini.
Pe holurile respectivului mall sunt expuse mai multe autoturisme, multe de lux, care sar de o sută de mii de euro. Nimic neobișnuit. Mașinile scumpe se bucură de mare trecere în tot estul Europei, inclusiv în țara noastră. Cei scăpați de comunism sunt mai preocupați să arate lumii că au reușit, că au „scăpat” mai repede. Problema pe care evitat-o cu eleganță spilcuitul de Sorin Grindeanu vine de la faptul că mașinile de lux și apartamentele (mai ales cele cu „destinație”) sunt cel mai adesea cumpărate pe firmă. Ce înseamnă asta? Procedura ajută la o diminuare a profitului și, implicit, a taxelor. Mai mult, impozitele anuale se plătesc pe firmă, cheltuielile curente, la fel, ca și reparațiile și tot ce mai apare. Toate intră pe „spesele” societății comerciale, nu ale persoanelor care le folosesc. Care este diferența? Banii din societate n-au trecut prin impozitul pe profit și nici pe cel pentru dividende. Același drum este urmat și de cheltuielile pentru haine elegante și scumpe, de firmă, cumpărate de la mama lor, adică veritabile, nu de la fake, împreună cu parfumuri, ceasuri, cadouri pentru „baby”, inclusiv chiriile pentru amante.
Pe această cale, se produce o ocolire, în fapt, o scurgere de bani din procesul de taxare. Adică, de la buget.
De îndată ce Sorin Grindeanu a pomenit de cumpărăturile de la mall, s-au găsit analiști economici care să fundamenteze teoretic această practică. „Peste tot există practici ca oamenii de afaceri să-și deducă din cheltuieli”, zicea unul. Ce să spun! Adică și în alte țări poți merge cu amanta în vacanță pe cheltuiala firmei. Poate dacă nu te prinde Fiscul! Și în alte țări poți să îți cumperi pe firmă Rolls Royce, Ferrari, Aston Martin, Mercedes Maybach, Bentley etc. Poate în Cecenia și în Daghestan! Prin Europa dinspre Atlantic funcționează reglementări pentru modul în care sunt permise (deduse, acceptate) cheltuielile personale făcute din bugetul societății comerciale.
Mai pe șleau. În eleganța ostentativă a unora dintre compatrioții noștri de succes se văd și evaziunea și complicitatea ANAF-ului și amatorismul inspectorilor. Omul de afaceri român, mai ales cel din imobiliare, nu cumpără mașini de producție autohtonă decît pentru „plebe”, adică pentru angajații care aleargă pe teren. Deja cei cu răspunderi au pretenții la mărci mai scumpe. Le cad plombele și li se tulbură vederea dacă umblă cu mașini produse în țara noastră.
Nu sunt socialist, nu-mi plac populismele și nu vreau să fiu înțeles ca un dușman de moarte al speculațiilor fiscale. Dar nici nu mi se pare corect ca badea Gheorghe să fie controlat și taxat pentru toate căcățișurile, iar milionarii și miliardarii (că nu-s mai mulți de cinci-șase!) români să umble cu și să ia la rangă mașinile lux cumpărate pe firmă, luate pe cheltuieli de producție și operare, cu evitarea taxelor și cu deduceri de ochii lumii, necontrolate și ele.
La 35 de ani de economie de piață, nu prea mai există firme de succes fără investiții în apartamente și în mașini de lux. Nu mai vezi bogătaș român în mașini produse în România. Se uită la ele de parcă îi put. Aproape toți sar ca arși și pun placa învățată de la agenții de vînzări: O impresie faci cînd te cobori din Logan și alta cînd deschizi ușa din Rolls-Royce, din Bentley, din Aston Martin, din Ferrari, din Lamborghini sau din Maybach.
Obrazul firmei de succes cu cheltuială se ține, zice românul sărit de 10 milioane de euro, bolnav să pară și să arate că a reușit.
Marii bogătași ai tranziției n-au doar o mașină. Au mai multe și le țin pe firme. Eleganța lor ostentativă și ne-dedusă este, cel mai adesea, băgată pe cheltuieli de producție și de operare.
Eleganța lor a fost și este mai importantă decît progresul și decît orice investiție în viitor.
Fii primul care comentează