Chiar începe și aplicarea pachetului numărul doi pentru care premierul a fost acuzat că nu l-a anunțat în deschidere. Cei care voiau să-l mănînce sunt acum derutați.
„Ne-au cerut o evaluare a activității – ce facem, cum ne organizăm, de câți oameni este nevoie pentru fiecare activitate”, a declarat șeful unui departament din guvern pentru Europa Liberă.
E clar că Ilie Bolojan iese primul cu exemplul de reducere a cheltuielilor. Adică a personalului din aparatul mult prea stufos al instituțiilor publice. Toată lumea a urlat. Să începă de la el, de la Guvern! Să înceapă cu funcționarii statului, prea mulți, prea plătiți și prea ineficienți. Și uite că pregătește reducerea și la guvern ca să o poată continua cu celelalte ministere și agenții, cu instituțiile publice umflate peste măsură.
Nici n-a început operațiunea, nici n-a apărut comunicatul oficial, că s-a și declanșat reacția. Pe televiziuni și pe site-uri, se aud cîrtelile, bîrfele, nemulțumirile și se pregătesc protestele. Ei bine, numai pe baza unor știri pe surse, deja, curg păreri despre aceste reduceri: că șefii fac liste cu necesarul de personal, cu numele celor propuși spre concediere, că nu există criterii, că pilele își asigură și consolidează pozițiile.
Toți au opinii, idei, propuneri, nemulțumiri. Că nu-i bine așa, că porcul nu-i gras, că e și așa prea slab și mai trebuie să mănînce, că de ce acum, că dracu’, că lacu’. Înainte de asumarea răspunderii în parlament, toate vocile din popor cereau reduceri de la stat, nu de la cetățean. Acum, cînd e vorba despre despăduchierea instituțiilor publice, hopa, că nu-i bine, că bieții oameni ce fac, că nici așa nu se poate, cu reduceri la grămadă. E ca în bancul acela pe seama lui Hristos care mergea pe apă: Vezi cum merge pe apă, că nu știe să înoate!
Vocile celor interesați ca reducerile să nu aibă loc se amplifică și se vor auzi în stradă. Au și ele presa lor, amplificatorii lor! Dintr-o măsură rațională, fac o tragedie națională. Încing spiritele și pun țara pe jar.
Fac pariu că, în zilele următoare, „plăcerea și priceperea” lui Ilie Bolojan după ce au fost invocate cu insistență vor fi întîmpinate cu fluierături și proteste. Pomanagiii nu vor să piardă. Lipitorile de la stat nu vor să plece de la bine și plăcere. Vor încerca să facă din Bolojan inamicul public numărul 1. Dacă nu cumva, prin ce încearcă, a și devenit. Și, atunci, va începe jocul, iar PSD-ul își va folosi cărțile și abilitățile. Și va începe adevărata confruntare între proeuropenii de ocazie.
Adevărul este că o intervenție asupra personalului din instituțiile publice este mai ceva decît o operație fără anestezie. Doare, și revoltă, și provoacă furtună socială. Readucerea și reinstalarea profesionalismului în instituțiile publice dor, și costă, și presupun organizare. Adică, metodă. Lăsate la îndemîna șefilor de compartimente și departamente, la cheremul directorilor sau al miniștrilor, sunt egale cu o privire la lumina chibritului în rezervorul de benzină.
Prostocrația se apără mai ceva ca democrația.
Folosește toate mijloacele posibile și imposibile, legale și ilegale. Agresată, prostocrația instalată în posturile de decizie funcționează ca o rețea de tip mafiot. Nu poate fi destructurată.
Și, totuși,cu puțină organizare, ea poate fi atacată. Nu-i atît de greu să redactezi prin ordonanță un mecanism de evaluare profesională a funcționarilor publici. Cu niște comisii alcătuite din experți și personal extern care verifică nivelul competențelor din fișele obligatorii pentru diverse posturi, întocmite de chiar conducătorii acestora. Și evaluările de competențe și cunoștințe se încheie cu notări și caracterizări pe baza cărora se pot efectua aceste tăieri marca Bolojan.
Sistematizată și reglementată, operațiunea de reinstaurare a profesionalismului și a competenței în instituțiile publice (atît de necesară) nu mai poate fi blocată cu cîrteli și fluierături.
Fii primul care comentează