„Trioul de comă”, după cum l-am botezat eu, Nicușor-Moșteanu-Țoiu, a plecat la război pentru România. Unde? Chiar la Summitul NATO de la Haga. A făcut-o la bordul unui avion militar, de aici și ironia mea, pentru că bineînțeles că n-avem cum asocia lupta în interes național cu niciunul dintre cei trei. Nu mai revin azi ca să explic. Este plin Internetul de aprecieri legate de potențialul și expertiza lor. Dar e limpede, prieteni goldiști, că, de ieri înainte, ne vom face de râs în mediul diplomatic internațional, în mod „big time”, așa cum zicea un alt rătăcit la conducerea României, anume Florin Cîțu. Descrierea scenelor de ieri de la Haga ar fi elocventă pentru ceea ce susțin. Mă opresc doar la modul în care Nicușor Dan a cerșit, practic, atenția lui Trump, pe care ar fi trebuit să o primească în numele României, așa cum s-a petrecut, ieri după-amiază și aseară, cu președintele Poloniei, Nicușor și polonezul fiind cei nou-intrați în clubul liderilor NATO. Deși organizatorii s-au chinuit să-l plaseze chiar în centru, în spatele lui Trump (că doar România e o găină bună de jumulit, de aia i s-a făcut acest favor), americanul l-a ignorat în mod intenționat pe Nicușor, iar acesta n-a fost în stare să-i zică nici măcar „Hello Donald!”. Stătea acolo umil și rânjit, de fapt, cam cum apare și România în acest moment în mediul internațional de putere. Ulterior, în cursul zilei de astăzi, a avut loc o strângere de mână extrem de rece și impersonală între Nicușor și Trump.
Revin la ziua de ieri, de la Haga, unde toată lumea s-a întâlnit și a discutat cu toată lumea. Lideri de țări mai mari sau mai mici au reușit, în marja summit-ului, să mai aranjeze treburi în folosul țărilor lor, prin discuții, chiar informale unele, apoi au raportat public presei naționale ce anume au reușit sau au încercat acolo. De la Nicușor Dan, am aflat doar că a discutat cu niște congresmeni americani și aceia din opoziția democrată, iar presa securiștilor a raportat triumfalist că Nicușor a stat în poză în spatele lui Trump. Pot să zic că bine că aproape octogenarul american n-a tras vreo bășină, că ne-am fi trezit în presa românească cu Nicușor Dan lăudat că ar fi rezistat eroic la duhoare, deci Nicușor ar fi și viteaz. În fine, din interese britanice clare, apropo de Sir George Iacobescu, astăzi, Nicușor a avut o întâlnire rapidă și cu premierul britanic. O să revin la asta. Apropo de bășină și fundul lui Trump, sigur că putem râde cu poftă, ne pricepem noi românii cel mai bine la asta, dar să știți că situația se va agrava pentru noi. Occidentul Colectiv, de unde facem parte, este prăbușit din punct de vedere al potențialului geopolitic, dar mai ales al celui geo-economic și este limpede că liderii țărilor mai răsărite aleargă după fraieri pe care să-i jumulească bine, ca să-și poată cârpi astfel găurile și nevoile stringente, iar România apare ca fiind gâsca ideală. Ați văzut deja cum ne-au zburat 2 miliarde de euro din buget, prevăzute acolo în mod direct în programul de guvernare spre a fi date francezilor, alocate. Vor urma multe alte miliarde de euro, stați liniștiți sau stați neliniștiți, miliarde ce includ asistența financiară pentru Ucraina și Moldova, două găuri fără fund ce se îndestulează temporar cu bani și resurse românești. Să știți acest lucru și să fiți siguri de asta.
Mediul geopolitic internațional este acum ca o mare în furtună, prieteni. Înainte de impunerea Noii Ordini Mondiale, era limpede că se va întâmpla așa, iar, în astfel de condiții, de la nivelul Occidentului Colectiv perdant vor rezista pe linia de plutire doar țările ce au conducători performanți și, atenție, bine asistați! Noi suntem conduși de un cârmaci fără busolă, a cărui luciditate este chestionabilă, deci, practic, nu avem conducere, iar acest cârmaci știm de ieri că este asistat la Cotroceni tot de către oamenii ce au stat și lângă Iohannis, au semnat și decretele, ca să fie clar dezastrul. Am revăzut, recent, scena memorabilă din Moromeții, când, suiți în căruță, Ilie Moromete îl întreabă pe fiul său, Niculae, în mod nedumerit și retoric: Unde anume merg? Spre ce se îndreaptă?. Putem să întrebăm și noi în mod similar: Unde mergem noi, băi, Nicușoare? Zi-ne tu, ce-ai fost cocoțat cu forța în fruntea statului român!, un stat român care astăzi chiar e ca o căruță dezmembrată parțial. Nicușor nu ne va răspunde, tocmai pentru că nu știe, dar noi știm deja că direcția este pe deal în jos și fără frâne, deci Dumnezeu cu mila Sa!
Fii primul care comentează