Ieri, Donald Trump a raportat public concluziile convorbirii sale telefonice cu Vladimir Putin, convorbire legată de războiul din Ucraina, ce riscă să se extindă prin intervențiile unor țări europene. Zice Trump: „A fost o conversație bună, dar nu o conversație care va duce la pace imediată. Președintele Putin a spus, și foarte ferm, că va trebui să răspundă la atacul recent asupra aerodromurilor”. Vă traduc: din partea americanilor, e limpede că e liber la represalii rusești. E clar, de asemenea, că nici ucrainenii nu se pot opune, n-au capacitate militară și nici europenii nu-i pot ajuta – la rândul lor, au capacități militare mult mai slabe decât Rusia și riscă să-și pună în pericol propriile țări. Trump, însă, mai confirmă indirect un lucru, anume că el, personal, n-a dat acordul pentru atacul ucrainean asupra Rusiei, căci altminteri ar fi avut altă poziție în dialogul cu Putin. Dar tocmai așa pricepem noi forța de intimidare colosală a rușilor, dacă nici liderul țării cu cea mai puternică armată din lume, SUA, nu se poate opune represaliilor iminente anunțate de către Putin.
Tot ieri, Trump l-a primit la Casa Albă pe noul cancelar Friedrich Merz într-o întâlnire ce ar fi trebuit să ducă la declararea sprijinului american pentru țările UE, Germania și Franța, implicate declarativ, dar și logistic în favoarea Ucrainei și contra Rusiei. Rezultatul a fost un drezastru pentru Merz, ironizat în mod evident și practic pus la colț, deoarece Trump i-a comunicat că SUA nu se vor implica de partea UE contra Rusiei, iar, pe acest aliniament, dacă America nu e, nici NATO nu prea mai e mare lucru; am demonstrat de mai multe ori superioritatea netă a potențialului și arsenalului militare rusești în fața celor europene. Desigur că Trump și-a mascat refuzul printr-o glumiță, spunând că cei doi Vladimiri, Putin și Zelenski, se urăsc reciproc și le-a comparat acțiunile cu o ceartă între doi copii în parc, apoi a continuat spunând că termenul calendaristic de intervenție al SUA în războiul ucrainean se află doar în mintea sa; astfel, liderul american a închis practic discuția în acest moment, lăsându-l, în același timp, perplex pe cancelarul neamț. Astfel, ajungem tot la concluzia pe care am emis-o încă de lunea trecută, anume că atacurile comandate de către Zelenski în interiorul spațiului rusesc, cu avarierea unor părți din infrastructura nucleară a Rusiei, au fost o acțiune neavenită și iresponsabilă, comandată, și acum se și vede, de la butoane franco-germane.
Ce e previzibil că se va petrece în continuare? Scenariul 1: Putin și ai săi vor trece la represalii dure și proporționale, sunt mai multe ipoteze despre magnitudinea și localizarea acestora; una este însă exclusă, anume atacul cu armament nuclear din partea rușilor. Am prezentat aceste ipoteze mai extins în editorialul în care analizam mintea lui Vladimir Putin.
Voinicii europeni ce l-au trimis la război pe „ZeleVogue” nu vor mai riposta decât declarativ, în urma represalilor. Orice altă intenție de tip militar e o aventură perdantă fără sprijinul SUA. Astfel, europenii vor consemna din nou cu îngrijorare extinderea războiului ale cărui negocieri de pace tot ei le blochează. Or să mai zică, eventual, că vor impune noi sancțiuni economice Rusiei, dar cine să-i mai ia în serios după ce precedentele sancțiuni au dus la revigorarea economiei rusești. În acest scenariu deci vom avea parte de mari pagube și, Doamne ferește, de mai mulți morți de partea Ucrainei, dar și de o Rusie mai temută și mai radicalizată.
Scenariul 2: Acesta ține cont de calitatea de șahiști geopolitici a lui Putin și ai săi și vizează că, sub amenințarea iminentă a represaliilor, un Zelenski fără apărare efectivă se va simți obligat să se așeze rapid la masa negocierilor de pace, dar de data asta în condițiile înăsprite ale lui Putin. Acesta poate fi și motivul real din cauza căruia rusii amână atacurile de represalii. Ei mizează că situația fără suport, deci fără ieșire, a Ucrainei va reclama poate capitularea, dar, în orice caz, va genera slăbirea spre anulare a forței și poziției interne ale lui Zelenski, ce ar putea fi răsturnat de la putere în fața perspectivei de distrugerea țării. Acest scenariu este cel așteptat de către pacifiștii ce vor să pună capăt războiului și să demareze impunerea de facto a noii ordini mondiale prin proiecte de mari afaceri, iar la acest capitol cel mai interesat este Xi Jinping al Chinei, dar chiar și Trump are nevoie de pace pentru ca să reușească să scoată America din criza economică profundă în care se poate adânci în plus. Cearta sa publică de ieri cu Elon Musk nu e deloc o ciorovăială între doi foști îndrăgostiți, ci o presiune dură și precisă din partea complexului militaro-industrial, cel care controlează mișcările miliardarului de la Tesla. Deci ceasul ticăie și pentru Trump, dar bate încă și mai amenințător pentru UE, care stă cel mai slab economic, iar liderii UE au crezut în mod prostesc că pot acoperi dezastrul economic prin zgomotul războiului ucrainean extins. Copiii despre care vorbea Trump că și-ar scoate ochii în parc se numesc, de fapt: Ursula, Macron, Merz, Zelenski, nepotul Nicușor și alții, ai căror părinți din familia Rothschild apar acum și mai responsabili.
Fii primul care comentează