Spre deosebire de Elena Lasconi, Elena Udrea n-a fost trasă pe sfoară

Vineri seara, la Jurnalul meu video de pe cristoiublog.ro, am încercat să dezleg enigma – nu mică – a felului în care candidata Elena Lasconi și-a asumat, prin publicare și comentare, dubioasele fotografii despre o așa-zisă întîlnire de taină Florian Coldea, Victor Ponta, Nicușor Dan. Remarcam de la început o bizarerie:
Elena Lasconi a publicat fotografiile, însoțite de un text suspect prin folosirea cuvintelor mari, politruce, fără a dezvălui cine e autorul lui și, mai ales, amănunte despre întîlnire:
Unde și cînd a avut loc reuniunea?
Ce scop a avut reuniunea?
Ce urmări politice a avut reuniunea?

Spunea, vineri seara, că prima mea impresie a fost de operațiune ca la manual. Se publică un crîmpei dintr-o dezvăluire mai amplă și se așteaptă reacția împricinaților. După ce aceștia neagă veridicitatea crîmpeiului, vine restul dezvăluirii , zdrobitoare pentru cei care au pus-o la îndoială. Așa s-a întîmplat – povesteam vineri seara – cu așchia de dezvăluire făcută de Elena Udrea, duminică, 30 octombrie 2005, la un interviu luat de subsemnatul pe Antena 3. Așa cum arătam într-un editorial din 3 noiembrie 2005, Jurnalul național, în emisiune am considerat mica dezvăluire lipsită de importanță, deoarece lipseau amănuntele.

Pe 31 octombrie 2005, au venit însă și amănuntele.
Convingîndu-mă că dezvăluirea din emisiune făcea parte din scenariul unei dezvăluiri mai ample sub semnul bătăliei dintre președintele Traian Băsescu și premierul Călin Popescu Tăriceanu.

Plecînd de la acest exemplu, am presupus că publicarea fotografiilor ținea de un plan mai amplu.Ca și în cazul Elenei Udrea a doua zi urmau amănuntele zdrobitoare. Acestea n-au venit. Elena Lasconi a recunoscut că o dată cu pozele i s-au promis și amănuntele. Amănunte care n-au mai venit.

Deoarece am invocat Cazul Elena Udrea, republic aici comentariul din Jurnalul național, 3 noiembrie 2005, cu titlul Să fie vorba de împușcătorul de la Sarajevo? convins că el va lămuri întrucîtva ce s-a întîmplat în Cazul Elenei Lasconi.

---

Duminică, 30 octombrie 2005. Antena 3. Emisiunea Zigzag cu Ion Cristoiu. Sunt în studio, în direct, cu Elena Udrea, recent demisionată de la Cotroceni. Mă zbătusem  s-o aduc, socotind că va face dezvăluiri senzaționale, care să zguduie scena noastră politică. Visul oricărui moderator din lumea asta mică!

Cum e de așteptat, o întreb pe Elena Udrea asupra campaniei de presă ce-a ținut s-o înfățișeze drept vîrf de lance la Cotroceni al unor grupuri de interese. Elena Udrea fusese acuzată în campania de presă printr-un raționament care suna cam așa. Soțul, Dorin Cocoș, a făcut afaceri pe vremuri cu alți inși. Deci, actualmente, în poziția pe care o are la Cotroceni, ar putea favoriza interesele celor cu care a fost partener soțul.

Fosta șefă a Cancelariei prezidențiale declară că, la o adică, și în cazul lui Călin Popescu Tăriceanu se poate face același raționament.
Și Călin Popescu Tăriceanu a făcut afaceri cu Dinu Patriciu. înseamnă asta că, devenit astăzi prim-ministru, protejează și promovează interesele domnului Dinu Patriciu în Guvern?!
Poziție perfectă din punct de vedere logic. Din punctul meu de vedere, de jurnalist interesat să smulg dezvăluiri, e o catastrofă.

Pentru un asemenea raționament nu era nevoie de osteneala de a o aduce pe Elena Udrea în studio. La fel de bine, dacă nu chiar mai bine, puteam să-l aduc în studio pe Aristotel. Părintele logicii clasice ar fi făcut un raționament asemănător.
Cu singura observație că, mort fiind, convocarea lui Aristotel în direct mi-ar fi adus ceva rating.

Vine vorba de posibilitatea ca Elena Udrea să fi dat telefoane la Guvern pentru a interveni în favoarea soțului.
Interlocutoarea neagă. Convingător, după opinia mea. Știute fiind relațiile dintre cele două Palate, e greu de crezut că primul-ministru s-ar fi ostenit să rezolve solicitările Elenei Udrea. Nu le-ar rezolva el pe ale lui Traian Băsescu, d-apoi pe ale unei simple plimbătoare de hîrtii la Cotroceni!

Nimic senzațional și-n acest caz. Orice politician, cînd îl iei la întrebări în chestiunea unor posibile telefoane de influențare, neagă categoric.
Simt că fac o emisiune degeaba.

Elena Udrea nu se oprește aici. Continuă. Astfel:
„În schimb, mă întreb ce s-ar întîmpla dacă l-am întreba pe domnul prim-ministru: a sunat la Parchetul General în ziua în care domnul Patriciu urma să fie arestat preventiv să influențeze în vreun fel ancheta în favoarea acestuia“.
Și face o pauză. Profitînd de ea, mă întorc către camera de luat vederi și, făcînd-o pe solul opiniei publice, îl întreb pe Călin Popescu Tăriceanu, retoric, desigur, dacă a sunat la Parchetul General.

Vorbesc și-mi spun în gînd: Ei și!
Mîine, domnul Călin Popescu Tăriceanu o să dezmintă. Și nu oricum, ci luînd-o pe picior pe Elena Udrea. Și cu asta, basta!
Elena Udrea nu dăduse nici o dată exactă, nu oferise nici o probă. Se întrebase doar. Păi, de întrebat puteam să mă întreb și eu. Fără a mai fi nevoie de prezența Elenei Udrea în studio!

Interlocutoarea spune și alte lucruri pînă la sfîrșitul emisiunii. Nu mi se par deloc în stare să provoace fie și o adiere pe scena noastră politică. Realizez că domnia sa consideră întrebarea cu telefonul drept punctul culminant al dezvăluirilor.

Plec încredințat c-a fost o emisiune ratată.
Luni, 31 octombrie, dimineața, Călin Popescu Tăriceanu declară că are lucruri mai importante de făcut decît să comenteze declarațiile Elenei Udrea.
Exact ceea ce presupusesem că se va întîmpla.

Numai că:

1. La puțin timp după asta, purtătorul de cuvînt al Parchetului General iese în public și declară că premierul a dat telefon;
2. Călin Popescu Tăriceanu revine și recunoaște că a dat telefon;
3. Procurorul general, Ilie Botoș, confirmă și el discuția;
4. Cotidianul Adevărul publică știrea-bombă că Parchetul verifică conturile premierului;
5. Ministrul Justiției, Monica Macovei, declară că premierul nu trebuie să dea telefon la Parchet;
6. Seara, Călin Popescu Tăriceanu declară că știe din surse neoficiale că i se verifică conturile;
7. Procurorul Ilie Botoș declară că nu i se pare normal să fie sunat de șeful Guvernului;
8. Dan Lupașcu anunță o anchetă a CSM pentru a se verifica dacă în cazul telefonului respectiv nu s-a încălcat cumva Constituția.

Văzînd succesiunea de evenimente care au urmat emisiunii de duminică seara, mă văd obligat să-mi reconsider părerea despre întrebarea retorică a Elenei Udrea din emisiunea cu pricina.
28 iunie 1914, ora 10:50. La Sarajevo răsună două împușcături.
Ei și?, își vor fi spus cei care le-au auzit.
Fără să-și dea seama că era semnalul începerii unui război mondial.
Ei și?, mi-am spus eu, auzind duminică, 30 octombrie seara, întrebarea retorică a Elenei Udrea.