De ce nu se mai sinucid azi românii din amor?!

Trăncăneală. În romanul Cuib de nobili, al lui Turgheniev, descopăr în variantă bătând spre ridicol năravul rusesc al trăncănirii. Am scris despre asta un eseu, nu întîmplător intitulat, Trăncăneala la Cehov, în care sesizam pagini întregi din opera rusului așternute cu discuții contradictorii despre tot ce se poate și tot ce nu se poate discuta pe lumea asta: De la locul Rusiei în lume, cum altfel decât de prim rang, la vioiciunea peștilor din iazuri.

Spre surprinderea mea, de cititor prudent al lui Turgheniev, următoarea secvență, descriind polemica de o noapte dintre Lavrețki și Mihalevici, amintește în planul trăncănelii de isteriile dostoievskiene:

„Rostind cele două versuri de la sfârşit, Mihalevici aproape izbucni in plâns. Un tremur uşor – semnul unui simţământ puternic – îi flutură pe buzele groase, faţa urâtă i se lumină. Lavreţki îl asculta, îl tot asculta… şi deodată simti că se trezeşte în el spiritul de contradicţie: dintotdeauna îl scosese din sărite entuziasmul năvalnic, în necontenit clocot al studentului moscovit. Nu trecu nici un sfert de ceas, şi polemica se încinse, o polemică fără sfârșit, de care sunt capabili numai ruşii. Chiar din senin, după o despărţire de ani de zile, petrecută în două lumi deosebite, fără să-şi înţeleagă prea bine ideile proprii, nicidecum ale altuia, agăţându-se de cuvinte şi ripostind cu simple cuvinte, amândoi se pomeniră polemizând asupra celor mai abstracte subiecte – şi aşa de tare se certară, de parcă era vorba de viaţa şi de moartea amândurora. Zbierară şi vociferară atât de violent, încît se speriară toţi cei din casă; iar bietul Lemm, care de la venirea lui Mihalevici se încuiase în camera sa, rămăsese nedumerit şi-l cuprinse o teamă vagă. – Şi, la urma urmei, ce-ai ajuns? Un dezamăgit? ţipa Mihalevici pe la ora unu noaptea.”

De precizat că:

1. Lavrețki și Mihalevici nu sunt nici filozofi, nici publiciști, nici măcar mareșali ai nobilimii. Unul e un boiernaș de Rusie țaristă la nivel de provincie. Celălalt e un ins fără căpătâi.
2. Cei doi nu s-au văzut de ani întregi. Mihalevici a venit în vizită la Lavrețki, la conac. După nici 10 minute, cei doi intră în polemică și o țin așa, până dimineața.

*

Note. Din ziarele vremii:

„Cuvîntarea prefectului Poliției Capitalei

Ziarele, cari au reprodus pasagiile drastice din cuvântarea pe care d. prefect al poliţiei Capitalei a rostit-o la Radio, – pasagii cari nu erau cuprinse în textul trimis gazetelor de d. Marinescu, – au fost confiscate de autorităţile represive.

Faptul acesta ne-a pus pe noi în imposibilitate de a putea reproduce şi aceste pasagii, cari au pricinuit răzmeriţa repede , domolită a cercurilor noastre politicianiste.” (Universul, vineri, 14 iunie 1935)

„Întâmplări din Capitală
Sinuciderea din Dealul Spirei

O ucenică de croitorie s-a aruncat înaintea unui tren
Pe linia ferată în dreptul haltei Dealul Spirei, la 100 metri de barieră, a fost găsit corpul oribil mutilat de tren al ucenicei de croitorie Maria Gavrilescu, în vârstă de 16 ani jumătate.

Ucenica plecase ieri dimineață la lucru, de la domiciliul părinţilor din str. Axente Sever 28, fără a trăda vreo nemulţumire.
Ajungă în dreptul barierei din Dealul Spirei, Maria Gavrilescu n-a mai trecut spre serviciu, ci a luat-o în susul liniei.
Cînd a trecut trenul de Giurgiu, ea s-a aruncat în fața locomotivei, care a tăiat-o în două.

La locul dramei s-au dus d-nii chestor G. Botez, şeful Siguranţei Capitalei şi comisar şef I. Ghiorghiu, cari au făcut primele cercetări spre a stabili cauzele sinuciderii.
Din investigaţiile făcute reiese că ucenica era de mai multă vreme în dragoste cu un tînăr din cartier, care în ultimul timp o părăsise.
Disperată de acest fapt, ea a hotarât să-și pună capăt zilelor, aruncându-se înaintea trenului.

Din ordinul d-lui procuror de serviciu, cadavrul a fost dus la Institutul medico-legal.” (Universul, marți, 4 iunie 1935)

Nu e singura știre din presa interbelică despre sinucideri din dragoste. Marile și micile ziare dau peste margini de știri privind tragediile provocate de amor: Sinucideri, ucideri, schilodiri. Toate având drept izvor trădarea în amor, fie sub forma părăsirii, fie sub forma înșelării.

Față de această realitate îmi permit să întreb:
De ce nu se mai sinucid azi românii din amor?

De ce cu aproape un secol în urmă părăsirea de către iubit sau iubită provoca o tulburare interioară de asemenea proporții încît o fată de 16 ani se arunca înaintea trenului? Se sfîrșiseră pentru ea bărbații? Erau tinerii interbelici mai profunzi în trăirile lor sentimentale?

*

Scriam pe 12 aprilie 2014. Ce bine-i să te lase nevasta sub Guvernul Victor Ponta!

Andrei Zaharescu a fost numit consul al României la Cape Town, în Africa de Sud. Victor Socaciu s-a pricopsit cu un post de consul la Montreal, Canada. Ce-i leagă pe acești doi miluiți de Victor Ponta pe banii noștri, din taxe și impozite, nu pe banii lui, sau ai finanțatorului său Sebastian Ghiță? Mai multe lucruri:

1. Amândoi n-au ce căuta într-un asemenea post. Nu sunt diplomați, nu sunt nici măcar funcționari de carieră, n-au nimic în căpșorul lor îngust (unul e cititor de prompter, celălalt, gurist), nu știu o boabă despre țara în care au fost trimiși ca diplomați.
2. Amândoi s-au remarcat printr-un singur lucru: slugărnicia față de Victor Ponta. Unul îi spunea în fiecare dimineață că-i stă bine cravata, celălalt, c-ar trebui să-și lase barbă.

Ceea ce-i unește însă iremediabil pe cei doi e altceva, care ține de episodul pilot al unei telenovele: Amândoi au fost lăsați de neveste care, vorba poporului, au fugit cu altul. O astfel de întîmplare produce în sufletul bărbatului – spune literatura din toate timpurile – tulburările unor răni greu vindecabile. Pe vremuri, când unui bărbat i se întîmpla să fie tradus de consoartă, mergea în străinătate, pentru ca noile priveliști să-i aline rana sufletească produsă de soțioara zburdalnică. O facea, desigur, pe banii lui sau, eventual, pe banii babacului. Regimul Partidului Stat, PSD, ne oferă o noutate în istoria bărbaților care suferă pentru că au fost adulterizați: Ca să mai uite de rana din suflet, sunt trimiși în străinătate, în posturi grase, de consuli, pe banii Statului, bani proveniți din taxele și impozitele noastre. Acolo unde alții, diplomați de meserie, înzestrați pentru așa ceva, nu vor ajunge niciodată, Andrei Zaharescu și Victor Socaciu s-au trezit parveniți peste noapte din simplul motiv că au fost lăsați de neveste. Abuzul îi aparține lui Victor Ponta. Întrebare: Cînd o să-l lase și pe Victor Ponta nevestica, pe el cine-l va trimite peste hotare pentru a-și vindeca rana sufletească?