Mareșalul Antonescu e convins că indicațiile sale sînt înmormântate de cum au fost date

Observație amară. Din Rezoluțiile Mareșalului Ion Antonescu, deosebite de mine în volumul Secretele guvernării. Rezoluții ale Conducătorului Statului (septembrie 1940 – august 1944), selecție de Vasile Arimia și Ion Ardeleanu, editura Românul, 1992. O Notă a Cabinetului Militar semnalează, plecînd de la informațiile primite de la Marele Stat Major, că un grup de muncitori români trimiși la specializare în Germania au făcut scandal și au cântat cântece revoluționare pe unde au trecut.
Rezoluția Mareșalului capătă valoare de generalitate în privința relației dintre șef și subordonați în administrația moldo-valahă:

„Nu este suficient atâta. Trebuie urmărită executarea. Multe dispoziții am ordonat și mai toate au fost soluționate în sensul celor arătate în această notă. Adică se pregătește uitarea și mușamalizarea.

Trebuie un birou special, făcut în comun cu domnul Vlădescu (secretar general la Președinția Consiliului de miniștri – precizează nota de subsol din carte), care a mai primit ordin în acest sens, dar nu a avut nici un efect practic.
Biroul trebuie să urmărească executarea integrală a rezoluțiilor mele, pentru a evita înmormântarea chestiunilor.”

Mareșalul observă cu amărăciune și sarcasm că indicațiile sale se înmormântează de cum au fost scrise.

*

Columb. Continui prezentarea cărților cumpărate de la librăria de carte franceză Kyranina. Christophe Colomb de Marie-France Schmidt, apărută în 2011, în colecția Folio Biographie, am găsit-o pe raftul sub care scria Biografii, cărți apărute toate la Gallimard. Am citit cotoarele de la dreapta la stânga și invers. Am descoperit biografii ale lui Shakespeare, Cehov, Proust. Am vrut să cumpăr biografia lui Cehov. Mi-am amintit însă că am acasă mai multe cărți despre marele prozator rus. Nu știu de ce am optat pentru Cristofor Columb. Poate și pentru că e unul dintre personajele istorice ale căror trăiri le pricep. Cum dracu să pornești pe mare în 1492 cu o coajă de nucă față de imensitatea furioasă a Oceanului conștient că nu știi ce vei întâlni în cale? Nu mi-a fost greu să-mi imaginez singurătatea înfricoșătoare a unui căpitan de corabie în astfel de vremuri când nu erau telefoane mobile.

*

Scriam pe 11 martie 2014: La 65 de ani, după 45 de ani de gazetărie, iată-mă și debutant! Pe TVR2!

Mai mult decât simpatici (dacă nervii limbii române permit o asemenea expresie), colegii de la Reporter virtual au postat azi următorul text: „PREMIERĂ. Ion Cristoiu debutează diseară la TVR 2 Emisiunea lui Ion Cristoiu, “Om cu carte”, debutează în această seară, de la ora 21.10, pe TVR2. Cartea pusă în discuţie se numeşte “Adevăruri incomode – Decembrie 1989″ şi în ea foşti ofiţeri de securitate îşi expun memoriile şi punctele de vedere despre evenimentele de acum 24 de ani. Despre această carte Ion Cristoiu va discuta colonelul (rez.) Filip Teodorescu, fost locţiitor al şefului Direcţiei Cotraspionaj a Securităţii. Dezbaterea va fi ilustrată, pe parcursul a 50 de minute, cu secvenţe de arhivă şi alte interviuri cu oameni care au avut şi au mare acces la informaţii. În premieră, se va difuza şi un film cu monumentul dedicat întâlnirii de la Malta (2-3 decembrie 1989), pe litoralul maltez, realizat de Ion Cristoiu.” Într-adevăr, profitînd de mașinăria de profesioniști ai TVR, voi ilustra discuția cu secvențe de arhivă, declarații în premieră, reportaje de la fața locului, toate menite a aduce în prim plan ipoteze îndrăznețe despre evenimentele din decembrie 1989. Sunt superstițios și, de aceea, evit să mă bat cu pumnul în piept înainte ca produsul muncii mele să fie supus judecății telespectatorilor și cititorilor. De aceea, țin să precizez c-am reprodus textul confraților de la Reporter virtual numai și numai pentru că ei au ghicit, prin titlu, o știre. La vîrsta de 65 de ani, după peste 45 de ani de gazetărie și 12 ani de televiziune, Ion Cristoiu debutează la TVR. Realitatea, de neclintit, ca orice realitate, mă obligă să remarc:

1. Deși de a lungul timpului, pițifelnicii din presă au pus pe seama mea tot felul de târguri încheiate cu premieri și președinți, în genul, vă ajut cu scrisul, îmi dați postul de director la TVR! Iată că timp de 24 de ani nu numai că n-am ajuns director, sau măcar redactor, dar nici măcar o emisiune culturală n-am avut. Și asta în condițiile în care am avut an de an emisiuni pe televiziunile de știri și am fost un invitat permanent al multor talk-showuri.
2. Unii roboței de la TVR, în frunte cu așa-zisul Adelin Petrișor, neras dinadins ca să pară mai soț, s-au burzuluit pentru că eu, Ion Cristoiu, voi realiza pe TVR 2 (nu pe TVR 1, canalul principal!), o biată emisiune despre cărți (pentru care am muncit de m-a luat dracu’) și nu una de guru politic. Ce să cred eu despre respectivii?