S-a format oficial Coaliția multinațională condusă de SUA care se află în Război cu Federația Rusă

Pe site-ul CNN din 26 aprilie 2022, a fost publicat comentariul Austinʼs assertion that US wants to „weaken” Russia underlines Biden strategy shift (Afirmația lui Austin că SUA vor să „slăbească” Rusia subliniază schimbarea strategiei lui Biden).

Austin, din titlu, e Lloyd Austin, secretarul de stat al Apărării.
Afirmația despre care vorbește comentariul a fost făcută de demnitarul american luni, 25 aprilie 2022, după călătoria la Kiev, ziariștilor americani:

„Vrem să vedem Rusia slăbită în așa măsură încît să nu mai poată face lucrurile pe care le-a făcut prin invadarea Ucrainei.”

Cei de la CNN l-au întrebat și pe purtătorul de cuvînt al Consiliului de Securitate și acesta a răspuns că afirmația lui Austin e în concordanță cu strategia administrației SUA față de Războiul din Ucraina:

„Îi înarmăm pe ucraineni cu arme și echipamente și folosim sancțiuni pentru a submina puterea economică și militară a Rusiei”.

Ce înseamnă asta din punctul de vedere al realităților?
Înseamnă că America, aflată în fruntea unei coaliții multinaționale, alcătuite din 40 de state, se află în război cu Federația Rusă. Pînă acum, mulți dintre cei care nu credeau în desfășurarea celui de-al Treilea Război Mondial se mai iluzionau că America a dat miliarde de dolari Ucrainei, a făcut lanțuri de transport de armament spre Ucraina, făcînd presiuni asupra statelor membre NATO să se grăbească să trimită armament, a condus operațiunea de scufundare a crucișătorului Moskva, cu singurul scop de a apăra o țară mică de agresiunea unei țări mai mari. Indiscutabil, în plan mediatic, așa apare tot ce fac America și țările membre NATO pentru Ucraina. În realitate, pomparea în Ucraina a miliarde de dolari, trimiterea pe bandă rulantă de armament, antrenarea ucrainenilor în SUA și în țări membre NATO, prezența pe teren a specialiștilor americani și occidentali atît în informații și contrainformații militare, cît și în mînuirea armamentului modern, reprezintă o campanie militară menită nu atît a apăra independența și integritatea Ucrainei, cît mai ales a îngenunchea Rusia.

La fel și cu sancțiunile economice.
Valurile de sancțiuni administrate Rusiei nu sînt pedepsiri ale unei țări agresoare, care a încălcat dreptul internațional, ci lovituri militare gîndite să submineze puterea economică și militară a Rusiei.

Propaganda de război a Ucrainei, dirijată abil de SUA și avînd la dispoziție marile trusturi de presă americane și occidentale, n-are drept scop principal crearea simpatiei față de ucraineni, ci întreținerea antipatiei față de ruși.

E limpede oricărui om normal că a interzice participarea sportivilor ruși la competițiile internaționale nu contribuie cu nimic la stoparea agresiunii. Ea contribuie însă la slăbirea Rusiei prin crearea și întreținerea în Occident a unei rusofobii care depășește chiar și germanofobia din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Pe vremea Războiului rece conflictul dintre cele două lumi – cea Occidentală, condusă de America și cea comunistă, condusă de Uniunea Sovietică – s-a concretizat în ceea ce s-au numit războaie locale. Pe teritoriul unei țări precum Vietnamul sau Angola, cele două Blocuri militare se confruntau sprijinind fiecare una dintre părțile în luptă. Dar niciodată în timpul Războiului Rece, o țară atacată de o superputere n-a fost sprijinită militaricește fățiș de cealaltă Superputere, așa cum se întîmplă acum în Ucraina.

După Căderea Comunismului s-au înregistrat pe planetă mai multe agresiuni din partea Americii:
Agresiunea împotriva Iugoslaviei, Agresiunea împotriva Irakului, Agresiunea împotriva Afganistanului.

În nici unul dintre aceste cazuri țara agresată n-a primit sprijin militar, financiar și economic de la țările dușmane Americii.
În Iugoslavia, în Irak, în Afganistan America s-a aflat în fruntea unei coaliții multinaționale, alcătuite din sateliți ai Americii, care a atacat sau chiar invadat o țară mică. Nici în Iugoslavia, nici în Irak, nici în Afganistan, Rusia sau China sau orice altă țară adversară a Americii n-a sărit în ajutorul țării agresate, pompîndu-i armament, trimițîndu-i bani, binecuvîntînd-o cu specialiști.
Pentru prima dată după 1990, o țară agresată de o superputere e sprijinită fățiș de cealaltă Superputere. Și nu pentru a salva de la agresiune țara agresată, ci pentru a învinge țara agresoare.

Nu e singura premieră.
O altă premieră constă în faptul că țara agresoare e singură, iar țara agresată beneficiază de sprijinul unei coaliții multinaționale.

Marți, 26 aprilie 2022, a avut loc la baza aeriană Romstein din Germania o reuniune a țărilor care alcătuiesc Coaliția multinațională condusă de America în Războiul cu Federația Rusă.
Scopul reuniunii, inițiate de SUA, a constat în angajarea celor 40 de țări care participă la Coaliție – 7 dintre ele nu sînt membre NATO – de a livra arme Ucrainei. Secretarul de stat al Apărării SUA a anunțat, la o conferință de presă, că țările membre ale Coaliției se vor întîlni lunar pentru a analiza cum s-a desfășurat livrarea de armament Ucrainei de către fiecare țară membră, ce armament mai trebuie trimis. Dat fiind că livrarea de armament trece și pe drept cuvînt ca o campanie militară dusă de Coaliție împotriva Rusiei, cu scopul deja declarat de a o distruge din punct de vedere economic și militar, putem spune că marți, 26 aprilie 2022, s-a anunțat oficial existența unei Coaliții conduse de SUA aflate în Război cu Federația Rusă.

Cele două războaie mondiale, dar și Războiul rece s-au încheiat prin capitularea uneia dintre părți.
Primul și al doilea război mondial, prin capitularea Germaniei. Războiul Rece s-a încheiat prin capitularea Uniunii Sovietice.

Războiul dus de America împotriva Rusiei prin intermediul Ucrainei ar trebuie să se încheie – în viziunea americană – prin capitularea Rusiei.
Ce-ar însemna asta?
Nu numai încetarea operațiunilor rusești în Sudul Ucrainei, dar și renunțarea de către Rusia la întreg teritoriul anexat din 2002 pînă acum, evident, inclusiv Crimeea.

Capitularea Rusiei ar putea avea două modalități:

1. Anunțul făcut de Putin sau de cel care îi va lua locul că Rusia renunță la teritoriile cucerite din Ucraina, dar și la protejarea rușilor din Donbas.
2. Aruncarea rușilor în Mare de o ofensivă ucraineană de proporții.

Condiția de esență a acestor două scenarii:
Rusia nu va apela la armele nucleare, oricît de tare ar fi pusă la zid.
Joe Biden, care crede într-o asemenea posibilitate, nu-și amintește că propria-i țară nu s-a dat în lături de la folosirea bombei nucleare pentru a face Japonia să capituleze.

„Articol preluat cu acordul autorului de pe site-ul CRISTOIUBLOG.RO”