De ce a reluat Mircea Geoană teza Fraudării alegerilor prezidențiale din 2009

Un interviu luat lui Mircea Geoană de Digi 24 i-au dat fostului candidat la prezidențialele din 2009 pierdute în favoarea lui Traian Băsescu, prilejul de a declara că el n-a pierdut, ci a cîștigat alegerile, dar că rezultatul oficial a fost rodul unui Pact cu diavlul al unor lideri și instituții:

„Dacă ar fi să vorbesc puțin de 2024, din experiența mea puțin mai veche, este că este o discuție că PSD-ul ar trebui să cîștige. E legitim, firesc, e un partid mare, important. Am avut și eu rolul meu și contribuția mea în acest partid. Să cîștige după 20 de ani alegerile prezidențiale. Aș reaminti faptul că în 2009 noi am cîștigat alegerile prezidențiale și care au fost denaturate dintr-un pact cu diavolul, pe care lideri și instituții l-au făcut în acel moment și consecințele acelui pact cu diavolul le vedem și acum.”

Teza că în turul al II-lea din 2009 PSD a cîștigat alegerile prezidențiale și nu PDL așa cum a declarat oficial Biroul Electoral Central pe 7 decembrie 2009, nu e nouă în cazul lui Mircea Geoană și nici în cazul PSD.

Exit- poollurile din seara de 6 decembrie 2009 l-au dat pe Mircea Geoană învingător, chiar dacă la o distanță mică, , în marja de 3% , de Traian Băsescu. Mircea Geoană s-a proclamat deîndată învingător. La un asemenea scor dat (repet) de sondajele la ieșirea de la urne și nu de numărătoarea voturilor, s-ar fi cuvenit o anume prudență. Mircea Geoană n-a mărturisit-o. La sediul PSD, el și conducerea partidului au organizat o sărbătoare transmisă în direct. Traian Băsescu s-a proclamat și el învingător. Între cele două proclamări se întindea o distanță uriașă. A lui Traian Băsescu era o simplă proclamare sau, ca să fim exacți, o nerecunoaștere a înfrîngerii. A lui Mircea Geoană a avut toate notele unei sărbătoriri. Săritul în sus al candidatului (de aici porecla de Mister Țopăilă), mulțumirile adresate soției depășeau simpla proclamare. Mircea Geoană lăsa impresia că are date în plus față de Exit- poollurile și că aceste date îi confereau certitudinea că numărătoare îi va confirma proclamarea.

Această presupunere a făcut ca lumea să meargă la culcare convinsă că Mircea Geoană a cîștigat. Mulți au făcut-o după ce s-au îmbătat. Alegătorii lui Traian Băsescu, de tristețe, alegătorii lui Mircea Geoană, de bucurie.

În plus, cele două televiziuni care făceau parte din Coaliția politico-mediatică Jos Băsescu! (Antena 3 a lui Dan Voiculescu și Realitatea lui Sorin Ovidiu Vîntu) au creat atmosfera unei victorii indiscutabile a lui Mircea Geoană.

Știm cu toții ce s-a întîmplat după aceea.
Pe 7 decembrie 2009, BEC l-a proclamat învingător pe Traian Băsescu. S-a adus drept argument al diferenței față de e sondaje faptul că anunțarea rezultatelor din seara lui 6 decembrie 2009 nu ținuse cont de votul din Diaspora. Dacă ne gîndim că și în 2014, Diaspora a fost invocată pentru a justifica victoria incredibilă a lui Klaus Iohannis din turul al II-lea, avem temeiuri să suspectăm că votul Diasporei e folosit de Sistem în bătălia politică. Suspiciune întărită atît în 2009, cît și în 2014, de lipsa unor mecanisme serioase de verificare a votului din Diaspora, mai ales, de supravegherea de către presă.

Dacă a fost sau nu cîștigător pe bune Mircea Geoană nu putem ști. Nu s-au ivit documente păstrate pînă acum secrete care să dezvăluie vreo Operațiune a Statului paralel. După mărturisirile lui Dan Andronic despre prezența Codruței Kovesi și a lui Liviu Maior în Sufrageria lui Gabi Oprea în seara anunțării rezultatelor n-au ieșit în lume documente care să confirme că prezența celor doi, absolut ciudată, a ținut de o Operațiune.

Sigur e că anunțarea rezultatului oficial a doua zi a fost o cumplită lovitură de imagine pentru Mircea Geoană. Ea n-ar fi avut loc dacă Mircea Geoană ar fi fost mai prudent în proclamarea victoriei. Raportată la rezultatul oficial, ceremonia de sărbătorire în direct l-a umplut de ridicol. Imaginea de Țopăilă a jucat un rol important în scoaterea sa din jocurile politice pînă la numirea ca secretar general adjunct NATO, începutul unei reveniri subtile a lui Mircea Geoană în prim planul scenei românești.

Mircea Geoană n-a recunoscut rezultatul oficial. El, dar și liderii PSD de la acel moment – Liviu Dragnea, Victor Ponta – au contestat rezultatul oficial atît prin declarații, cît și prin depunerea unei Contestații la CCR, în 8 decembrie 2009, prin care se cerea anularea turului al II-lea și reluarea alegerilor. Pe 11 decembrie CCR a respins Contestația. Traian Băsescu a rămas președintele României.

De atunci în nici o clipă, Mircea Geoană, liderii PSD, presa favorabilă PSD, în frunte cu Antena 3, n-au recunoscut victoria lui Traian Băsescu. În 2017, ca urmare a dezvăluirilor de senzație făcute de Dan Andronic (vezi Scandalul Sufrageria lui Gabi Oprea), discuțiile despre fraudare au fost reluate. S-a constituit o Comisie de anchetă parlamentară, care, în condițiile unui Parlament dominat de PSD, a înaintat Plenului, care l-a votat, un Raport a cărei principală concluzie era Fraudarea prezidențialelor din 2009. Raportul a fost înaintat diferitelor instituții, inclusiv Parchetului.
Nu s-a întîmplat nimic.
Afacerea părea moartă.

În 1 septembrie 2022, la 13 ani de la prezidențialele din 2009, Mircea Geoană reia acuzația. Față de alte dăți el e acum mult mai categoric și mult mai explicit.
De ce?
Pentru că Mircea Geoană va candida la prezidențiale. El știe însă că în campania electorală ( cînd aceasta va începe în chip oficial, deocamdată Mircea Geoană duce una pe șest) secvența Țopăielii riscă să fie folosită cu deosebită eficiență, pentru umplerea de ridicol. Cu deosebită eficiență, deoarece nimic nu e mai periculos în România pentru un politician decît imaginea de tip penibil.
Dacă însă opinia publică se convinge că în 2009 Mircea Geoană chiar a cîștigat, atunci Țopăiala nu mai e Țopăială, ci manifestarea tipică a unui cîștigător.
În plus, ipostaza de victimă a unui Pact cu Diavolul îi va spori capitalul de simpatie.

Are șanse Mircea Geoană să fie crezut?
Are.
Cu o singură condiție:
Să apară dovezi precise ale Conspirației sub forma unor documente ținute pînă acum prin seifuri.

Dezvăluirile despre Traian Băsescu au creat condițiile pentru ca teza Fraudării din 2009 să fie crezută.
Și fără a fi adepți ai Teoriei Conspirației te întrebi cum de a ieșit la țanc de la SRI dosarul de informator și cum de e acuzată fiica de afaceri de corupție pentru campania electorală din 2009.
Pare că Forțele Interne și Externe care au optat pentru Geoană – Președinte au ținut cont de necesitatea de a justifica Țopăiala din 6 decembrie 2009, seara.

Nu știu dacă victoria lui Traian Băsescu e rezultatul unui Pact cu Diavolul.
Prin urmare, nu știu dacă în seifurile unor instituții se află dovezi zdrobitoare în acest sens.
Dacă sînt, Mircea Geoană n-a făcut altceva decît să dea semnalul ca aceste documente vor ieși în lume, după sistemul Dosarului de la Securitate al lui Traian Băsescu.
Dacă nu sînt, Mircea Geoană n-ar trebui să insiste pe această teză.
Riscă să fie mai penibil decît în imaginea Țopăielii fără rost.

„ARTICOL PRELUAT CU ACORDUL AUTORULUI DE PE SITE-UL CRISTOIUBLOG.RO”

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*